Ţinând cont de:

- prevederile tratatelor şi documentelor internaţionale privitoare la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi ale Constituţiei României care garantează acest drept fundamental absolut,

- necesitatea ca în România intoleranţa şi discriminarea pe motiv de religie să fie eliminate,

- faptul că garantarea libertăţii de gândire, conştiinţă şi religie depinde în mod decisiv de realizarea unui cadru legal adecvat şi de înţelegerea şi asumarea unor principii seculare de către autorităţile statului şi cetăţenii României,

- faptul că separarea statului de biserică reprezintă fundamentul şi cadrul necesar respectării acestei libertăţi,  

Noi, semnatarii acestei declaraţii, apărăm şi promovăm principiile statului secular şi facem apel la autorităţile competente să iniţieze măsurile legislative şi administrative care se impun pentru garantarea neutralităţi statului în privinţa religiei, cu respectarea următoarelor linii directoare:



1. Separarea dintre biserică şi stat, de iure şi de facto.

2. Neutralitatea autorităţilor pe de o parte faţă de culte, iar pe de alta faţă de persoanele religioase, indiferent de credinţa acestora, şi faţă de persoanele cu convingeri nereligioase.

3.  Neafişarea simbolurilor religioase în instituţiile publice.

4. Abţinerea autorităţilor statului de a promova sau contesta, implicit sau explicit, prin acţiuni sau discurs, o anumită biserică ori o credinţă religioasă sau o convingere nereligioasă.

5. Cultivarea toleranţei şi respectului diversităţii religioase în sistemul public, privat şi confesional de educaţie, precum şi a demnităţii umane, evitând orice formă de discriminare faţă de elevi şi profesori.

6. Predarea disciplinei Religie în şcolile publice trebuie făcută cu respecterea principiului neutralităţii, sub forma prezentării istoriei marilor religii, a conexiunilor culturale şi influenţei lor sociale şi politice; este inacceptabilă utilizarea sistemului public de învăţământ pentru prozelitism, ritualuri colective şi presiuni de natură religioasă asupra elevilor şi profesorilor.

7.  Educaţia ştiinţifică în şcoli şi universităţi trebuie realizată fără intruziuni de ordin religios sau ideologic.

8. Alocarea de fonduri pentru finanţarea activităţilor confesionale ale cultelor şi pentru personalul clerical şi neclerical trebuie făcută în mod exclusiv din contribuţiile acordate în mod benevol şi explicit de către enoriaşi. Statul poate sprijini cultele colectând un impozit acordat cultelor de către membrii acestora şi direcţionând sumele respective conform intenţiei contribuabilor. Atribuirea altor fonduri publice pentru culte este injustă, întrucât s-ar utiliza şi sumele impozitate de la persoane care aparţin altor culte, care sunt nereligioase sau care apără principiile statului secular.

9.  Acordarea de sprijin financiar din partea statului pentru renovarea de lăcaşuri de cult este legitimă doar atunci când acestea fac parte din patrimoniul cultural şi arhitectural naţional.

10. Serviciile religioase contra cost trebuie fiscalizate şi impozitate.

11. Utilizarea capitalului de imagine şi încredere al unei biserici sau credinţe religioase în campaniile electorale sau pentru promovarea unor politicieni este inacceptabilă, reprezentând o gravă ameninţare pentru democraţie.

12. Libertatea de exprimare în materie religioasă trebuie apărată şi nu supusă unor restricţii de tipul unor prevederi de lege antiblasfemie. Libertatea de exprimare reprezintă o condiţie esenţială pentru o societate deschisă.

6 mai 2009

Iniţiator:

Asociaţia Umanistă Română